O nouă modalitate (greșită) prin care este restricționat dreptul avocatului de a consulta dosarul de urmărire penală

Potrivit dispozițiilor art. 94 C. pr. pen., avocatul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaţii din dosar, precum şi de a obţine fotocopii pe cheltuiala clientului.

Recent am observat însă că în anumite dosare de urmărire penală parchetul admite cererea avocatului privind consultarea dosarului, dar – prin ordonanța de admitere a cererii – se menționează că, în raport de dispozițiile art. 145 alin. (4) C. pr. pen., nu vor fi puse la dispoziție procesele-verbale în care sunt consemnate/redate activităţile de supraveghere tehnică și nici suporții optici pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică efectuate.

Din punctul nostru de vedere, în raport de dispozițiile art. 94 alin. (1) teza finală C. pr. pen., apreciem că prin această modalitate de „admitere parțială” a cererii de consultare a dosarului are loc o restrângere abuzivă a dreptului avocatului de a consulta dosarul de urmărire penală. Nu numai că dispozițiile art. 94 C. pr. pen. și art. 145 C. pr. pen. reglementează două proceduri separate, însă privesc și drepturile unor diferiți participanţi în procesul penal[1], după cum urmează:

În primul rând:
– art. 94 C. pr. pen. privește consultarea dosarului în integralitatea sa;
– art. 145 C. pr. pen. privește acea situație în care procurorul informează un subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinţa sa, acesta având dreptul de a lua cunoştinţă de conţinutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activităţile de supraveghere tehnică și poate asculta convorbirile, comunicările sau conversaţiile, respectiv poate viziona imaginile rezultate din activitatea de supraveghere tehnică.

În al doilea rând:
– art. 94 C. pr. pen. privește dreptul avocatului de a consulta dosarul în integralitatea sa (de obicei, fiind vorba despre avocatul suspectului sau al inculpatului);
– art. 145 C. pr. pen. privește dreptul unei persoane supravegheate.

De asemenea, așa cum s-a observat în practică, sunt numeroase cazurile în care persoana supravegheată (informată în condițiile art. 145 C. pr. pen.) nici măcar nu a avut vreo calitate procesuală în dosarul de urmărire penală respectiv.

Prin urmare, dispozițiile art. 94 C. pr. pen. nu pot fi „amestecate” și/sau completate cu prevederile art. 145 C. pr. pen., deoarece privesc chestiuni diferite și privesc drepturile unor participanţi diferiți în procesul penal.

Dreptul avocatului de a consulta dosarul nu poate fi restrâns prin invocarea unor proceduri care nu privesc drepturile sale, ci ale unei persoane supravegheate. Procedura reglementată de art. 94 C. pr. pen. privește dreptul avocatului de a consulta dosarul, nu dreptul suspectului, al inculpatului sau al subiectului unui mandat de supraveghere tehnică (chiar dacă acest subiect are calitatea de suspect sau inculpat în dosarul respectiv).

***

Ce poate face avocatul atunci când dreptul său de a consulta dosarul este restrâns, prin invocarea dispozițiilor art. 145 C. pr. pen., și nu îi sunt puse la dispoziție procesele-verbale în care sunt consemnate activităţile de supraveghere tehnică efectuate și/sau suporții optici pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică? Din punctul nostru de vedere, există două variante.

I. Refuzul consultării dosarului în condițiile stabilite prin ordonanță.

În cazul în care este restricționat accesul la dosarul de urmărire penală (în integralitatea sa) prin invocarea dispozițiilor art. 145 C. pr. pen., avocatul poate să refuze în scris consultarea parțială a dosarului, deoarece procedura nu s-ar desfășura conform dispozițiilor art. 94 C. pr. pen., pasul următor fiind formularea unei plângeri împotriva ordonanței respective (conform art. 339 C. pr. pen.).

De asemenea, ar trebui depusă o nouă cerere de consultare a dosarului, în condițiile art. 94 C. pr. pen., precizându-se în mod expres că aceste dispoziții legale nu prevăd că avocatului i se poate la pune la dispoziție doar o parte a dosarului de urmărire penală. În această nouă cerere ar trebui menționată și cererea anterioară de consultare a dosarului, precum și ordonanța prin care – în mod nelegal – a fost pusă la dispoziție doar o parte a dosarului de urmărire penală.

Considerăm că aceste informații sunt necesare deoarece, în ultima perioadă (mai ales la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii), se poate observa că un dosar de urmărire penală nu este supravegheat de același procuror de la începutul urmăririi penale până la terminarea acesteia. Având în vedere că a doua cerere bazată pe dispozițiile art. 94 C. pr. pen. poate ajunge pe masa noului procuror care supraveghează/efectuează urmărirea penală în dosarul respectiv, recomandăm să i se aducă acestuia la cunoștință demersurile anterioare pentru a fi evitată situația în care și a doua cerere ar fi soluționată tot prin invocarea dispozițiilor art. 145 C. pr. pen.

II. Consultarea parțială a dosarului și depunerea unei cereri separate prin care se va solicita consultarea mijloacelor de probă care nu au fost puse la dispoziție.

În funcție de particularitățile fiecărui caz, avocatul poate decide că ar fi mai utilă consultarea parțială a dosarului și depunerea unei cereri separate prin care să se solicite consultarea proceselor-verbale de redare a activităţilor de supraveghere tehnică și a suporților optici pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică efectuate în cauză.

Momentul la care sunt puse la dispoziție și aceste mijloace de probă poate fi poziționat strategic spre terminarea urmăririi penale. În aceste condiții, dacă după consultarea acestor mijloace de probă, avocatul are timpul necesar să pregătească apărarea clientului său conform art. 10 alin. (2) C. pr. pen. și să depună cereri, respectiv să solicite probe în apărare, apreciem că nu va avea loc o încălcare a dreptul la apărare. Bineînțeles, vor putea exista totuși discuții în acest sens, dacă organele de urmărire penală vor respinge nemotivat toate probele solicitate în apărare.

În situația în care însă, imediat după consultarea proceselor-verbale de redare a activităţilor de supraveghere tehnică și/sau a suporților optici pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică, dosarul este transmis instanței, este evident că rechizitoriul era deja redactat, iar punerea la dispoziția avocatului a mijloacelor de probă respective a fost doar o simplă formalitate.

Timpul necesar pentru pregătirea apărării va fi apreciat în concret, de la caz la caz. Dacă la dosar sunt doar 2 procese-verbale de redare a unor convorbiri și un singur CD, un termen de 5-7 zile poate fi considerat rezonabil pentru ca avocatul să le analizeze, să discute cu clientul său și să depună cereri în apărare. Însă, atunci când există volume întregi cu procese-verbale de redare a activităţilor de supraveghere tehnică și peste 10 DVD-uri pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică, este posibil ca un termen de 20 de zile să nu fie rezonabil.

Cât despre momentul de la care începe să curgă termenul rezonabil pentru exercitarea dreptului la apărare, considerăm că, în cazul în care avocatul a solicitat eliberarea unor fotocopii după procesele-verbale de redare sau copii ale suporților optici pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică, momentul ab initio este primirea fotocopiilor/copiilor respective, și nu ziua în care dosarul a fost studiat la sediul organului de urmărire penală.

Potrivit art. 94 alin. (2) C. pr. pen., consultarea dosarului presupune atât dreptul de a studia actele acestuia și de a nota date sau informaţii din dosar, precum şi dreptul de a obţine fotocopii pe cheltuiala clientului. Iar consultarea dosarului de urmărire penală pe un colț de birou într-o secție de poliție nu poate fi comparată cu studiul dosarului de către avocat, în liniștea biroului său. De altfel, scopul studiului dosarului la sediul organului de urmărire penală, de cele mai multe ori, constă în lecturarea sumară a dosarului de urmărire penală și în indicarea exactă a mijloacelor de probă cu privire la care se solicită fotocopii /copii. Abia după ce acestea sunt primite de către avocat se poate spune că începe analizarea lor, prin citirea și recitirea atentă a tuturor pieselor dosarului.

Deci, dacă s-ar considera că momentul de care la care începe să curgă termenul rezonabil este cel al studiului dosarului la sediul organului de urmărire penală, considerăm că s-ar încălca în mod vădit dreptul la apărare al inculpatului. Ar fi absurd ca, în timp ce avocatului îi sunt predate fotocopiile proceselor-verbale de redare și/sau copiile suporților optici pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică, dosarul să fie transmis în instanță.

La nivel moral, ar fi dovada elocventă a lipsei de „fair-play”, iar la nivel procedural, pentru încălcarea dreptului la apărare, precum și pentru nesocotirea egalității de arme (regulă intrinsecă a dreptului la un proces echitabil), Judecătorul de cameră preliminară ar trebui să dispună excuderea de la dosarul cauzei a proceselor-verbale de redare și/sau a suporților optici pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică atunci când acestea au fost puse la dispoziția apărării în mod formal (spre exemplu: în timp ce dosarul era transmis către instanță sau cu doar câteva zile înainte de trimiterea dosarului către instanță, în condițiile unui volum foarte mare de procese-verbale de redare și suporți optici).

Noțiunea de „proces echitabil”, în sensul art. 6 al Convenției, presupune ca organele de urmărire penală să fi examinat în mod real probele propuse în apărare, să respecte principiile egalității de arme, legalității și loialității în administrarea mijloacelor de probă. Dorim să precizăm că nu avem în vedere principiul loialității în sens restrâns, astfel cum este definit de dispozițiile art. 101 C. pr. pen. (cu referire la violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe), ci ne referim la acel principiu al loialității procedurilor care decurge din dreptul la un proces echitabil și implică o anumită „moralitate procedurală” a organelor de urmărire penală în activitatea de strângere a probelor aptă de a asigura credibilitatea actului de justiție și aflarea adevărului[2].

Prin urmare, nu suntem de acord cu opinia potrivit căreia încălcările dispozițiilor legale din cursul urmăririi penale pot fi „acoperite” în cursul cercetării judecătorești, în condițiile în care faza de urmărire penală a dobândit un rol deosebit de important în procesul penal, iar principiul nemijlocirii (specific fazei de judecată) aproape a dispărut.

Mai mult decât atât, se poate ajunge la situația în care toate criticile privind încălcarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale să fie respinse de plano pe motivul că vătămarea invocată poate fi înlăturată în cursul judecății în condiții de contradictorialitate și oralitate, ceea ce ar echivala cu o lipsire de efect a reglementărilor interne și convenționale ce privesc procesul echitabil (principiu care privește inclusiv urmărirea penală, nu doar faza de judecată). Împrejurarea că vătămările suferite pot fi înlăturate cu ocazia judecății nu poate fi opusă automat și constant inculpatului, întrucât ar permite organelor de urmărire penală perpetuarea nerespectării principiului loialității și a dreptului la apărare, ceea ce ar aduce atingere caracterului echitabil al procesului penal[3].

Apreciem că faza de judecată nu mai trebuie să suplinească sau să acopere neregularitățile din cursul urmăririi penale, fiind datoria procurorului să prezinte instanței probe administrate în mod legal. Cităm în acest sens din Expunerea de motive a Proiectului legii privind actualul Cod de procedură penală: „Procurorul, ca titular al acţiunii penale, va trebui să dovedească acuzarea, prin administrarea de probe. Pe cale de consecinţă este regândit rolul judecătorului, care va veghea cu preponderenţă ca procedurile ce se desfăşoară în faţa sa să aibă caracter echitabil, principiul rolului activ nemaifiind consacrat ca atare în Partea generală a proiectului”. Așadar, ori acceptăm că judecătorul este acel arbitru imparțial care nu trebuie să suplinească lipsurile sau să acopere neregularitățile din cursul urmăririi penale, ori revenim la vechea reglementare procesual penală, la rolul activ al judecătorului și la principiul nemijlocirii.

(articol publicat și pe site-ul Juridice.ro)


[1] Precizăm că, în situațiile reglementate de art. 145 C. pr. pen., subiectul unui mandat de supraveghere tehnică poate fi considerat subiect procesual (deci participant în procesul penal), chiar dacă nu a „dobândit” nicio calitate procesuală; conform art. 34 C. pr. pen. sunt subiecţi procesuali şi orice persoane având anumite drepturi, obligaţii sau atribuţii în procedurile judiciare penale, iar conform art. 145 C. pr. pen., subiectul unui mandat de supraveghere tehnică are anumite drepturi; a se vedea și Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017 pronunțată de Curtea Constituțională a României.
[2] M. Udroiu, Procedură penală. Partea generală, Editura C.H. Beck, Ediția 4, op. cit. pag. 288.
[3] C. Ghigheci, Cereri și excepții de cameră preliminară. Volum I. Procedura, regularitatea actului de sesizare, legalitatea actelor de urmărire penală, ed. Hamangiu 2017, p. 277.